Recenzie: Maximum Ride: Şcoala s-a terminat...pe veci! de James Patterson

Titlu: Maximum Ride: Şcoala s-a terminat... pe veci! 

Titlu original: Maximum Ride: School's out-forever

Autor: James Patterson

Traducerea: Silviu Genescu

Editura: Leda

An apariţie: 2012

Număr pagini 448

Cartea poate fi comandată de AICI. 



Descriere:


MISIUNE FINALĂ: SALVAREA LUMII!

O continuare – captivantă, plină de acţiune, mister, umor... şi tot ce-ţi mai poţi dori – a aventurilor trăite de copiii cu aripi.

Chiar dacă cei şase copii-pasăre trec uneori prin momente tragice, sunt urmăriţi şi atacaţi, nimic nu-i poate opri din drum. Visul lor de a-şi găsi părinţii se spulberă însă după ce unul dintre ei reuşeşte să-i cunoască pe cei care i-au dat viaţă.

Dezamăgirea este atât de profundă şi de dureroasă, încât preferă să se întoarcă la prietenii înaripaţi lângă care se simte ca într-o familie adevărată.

Destinul pare să le surâdă la un moment dat, când agentul FBI Anne Walker îi ia în grijă şi le asigură tot ce-şi poate dori orice copil – o viaţă normală, un cămin adevărat, mers la şcoală, prieteni etc., etc.

Dar visul frumos nu durează, fiindcă Eliminatorii şi „halatele albe” sunt pe urmele lor, mai hotărâţi ca niciodată să-i captureze...

Şi în tot acest amalgam de aventură, mister, curaj şi luptă pentru supravieţuire, Max nu trebuie să uite că – atunci când va veni momentul apocaliptic al omenirii –, ea va trebui să fie salvatoarea vieţii pe Pământ.

Recenzie:

Nu ştiu de voi dar eu una mi-aş fi dorit să descopăr cărţile lui James Patterson mult mai devreme, deoarece mi-ar fi plăcut să fac parte din aceste lumi şi pe vremea când eram un copil. Dar ştiţi cum se spune, atunci când nu te poţi bucura de copilărie în copilărie, te bucuri în adolescenţă sau când eşti chiar adult. Aşa am făcut eu.

Mie sincer nu mi se pare că James Patterson scrie doar pentru copii, deoarece cărţile lui sunt bune pentru orice persoană de orice vârstă. Deşi cărţile sunt, într-adevăr, mai copilăreşti, îţi pun mintea la încercare şi paradisul în care te afli este uimitor.

Maximum Ride volumul doi vine încărcat cu multe sentimente şi aventuri. În primul volum cei şase prieteni: Maximum, Fang, Iggy, Nudge, Gazzy, Angel şi mai nou, căţelul Total şi jucăria Celeste, erau mai mereu pe fugă, în al doilea volum au parte de o mică pauză, în care cunosc oameni reali, fac parte dintr-o societate adevărată, merg la o şcoală adevărată unde lumea nu caută să facă experimente pe ei, şi se bucură de viaţă cum orice copii de vârsta lor ar trebui să o facă. Micuţa lor pauză am luat-o ca fiind şi rea şi bună. Mi s-a părut bine să cunoască lucruri noi şi să experimenteze, dar nu mi-a plăcut faptul că după ce au părăsit locul de relaxare, cei mici au început să se simtă din nou singuri.

A fost un volum mult mai sentimental ca primul şi chiar mi-a părut rău de cei şase. Nu au avut niciodată un loc al lor şi mai mereu sunt pe fugă, deoarece riscă să fie prinşi şi transformaţi iar în nişte şoareci de laborator.  Eu una, pe parcursul întregii cărţi, m-am gândit numai cum ar fi viaţa mea fără mama şi tata, şi cum ar fi dacă aş fi mereu pe fugă, fără a avea o casă stabilă şi nişte persoane să-mi poarte de grijă.

Mi-a plăcut mult volumul al doilea, poate puţin mai mult decât primul, probabil pentru că a fost mai diferit şi acţiunea se tot schimba.

Lucrul care mi-a plăcut mult a fost faptul că am putut vedea în spatele măşti lui Ari. Pare un tip care este în stare să ucidă tot ce mişcă, dar în realitate este doar un copil de 7 ani care îşi doreşte doar afecţiunea tatălui său şi admiraţia acestuia, ca orice copil. 

Vă recomand seria cu mult drag şi aştept cu nerăbdare următorul volum.


Citate:

''Optimismul este o supraestimare, Max, a zis Vocea. E mai bine să te confrunţi direct cu realitatea.''

''Trebuie să-ţi respecţi duşmanii, Max, am auzit Vocea. Să nu-i subestimezi niciodată. În momentul în care-o faci, te vor zdrobi. Fii isteaţă în privinţa lor. Respectă-le capacităţile, chiar dacă ei nu le respectă pe ale tale.''

''Mă bucur atât de mult că te distezi, Maximum. În vreme ce lumea arde.''

''Nu te împotrivi curentului, Max, a spus Vocea. Fă-te una cu curentul.''

''Poate că Jeb a fost cel care ne-a scos din cuşti, însă tu eşti cea care ne-a ţinut departe de ele, Max.''

''Undeva în adâncul său se declanşă o explozie, aproape dureroasă, de bucurie. O să-l ajute pe tati. A sus că era mândru de el. O va captura pe Max numai pentru el. Era ca şi cum ar fi venit Crăciunul şi ziua lui şi chiar şi Halloweenul, toate deodată.''

''Eşti mai presus decât revolta împotriva sorţii tale, doar de dragul rebeliunii. Ai o întâlnire cu destinul. Să nu întârzii.''


Notă: 

În pregătire la editura Leda - Eve #3 de Anna Carey

Eu personal nu am citit nici un volum, dar mă bucur mult că cei de la editură se mişcă repede când vine vorba de serii. Cât despre această serie, am auzit multe despre ea şi am citit diferite articole, dar nu mi-au trezit un interes aşa de mare. Totuşi, când vor apărea toate volumele la noi, o să-mi cumpăr seria, cu siguranţă. Voi aţi citit-o? Cum vi s-a părut? Şi în plus, cum vi se pare ''mica'' surpriză a celor de la editură?          

Recenzie: Insurgent de Veronica Roth

Titlu: Insurgent

Titlu original: Insurgent

Autor: Veronica Roth

Editura: Leda

Număr de pagini: 448 

Anul apariţiei în România: 2014

Traducător: Shauki Al-Gareeb 





Descriere:

O ALEGERE DEVINE UN SACRIFICIU

UN SACRIFICIU DEVINE O PIERDERE

O PIERDERE DEVINE O POVARĂ

O POVARĂ DEVINE O BĂTĂLIE

O SINGURĂ ALEGERE TE POATE DISTRUGE

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…

Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte — şi pe ea însăşi —, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.

Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.

Recenzia: 


Mi-am trosnit degetele şi mi-am zis că trebuie să scriu recenzia asta, deşi încă habar nu am ce este cu mine. Mai devreme, acum vreo câteva minute, am terminat Insurgent şi tot ce pot spune este că nu ştiu. Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu. Nu-mi găsesc cuvintele, iar în mintea mea este o harababură totală, aşa că vă spun de pe acum că nu ştiu ce v-a ieşi din această recenzie. 

Iniţial, atunci când m-am apucat de Insurgent, nu m-a prins deloc, de aceea am şi citit începutul foarte greu. Dar când am trecut de pagina 150, cam aşa, am început să nu mai ţin socoteala paginilor şi să citesc şi să tot citesc, fără să mă opresc. Multe lucruri, multă acţiune şi mult prea multe sentimente, încât nu am ştiu cum să le fac faţă. Au fost unele momente în care pur şi simplu reciteam paragrafele de 3 ori să mă conving că nu citisem prost şi că totul era real, nu o simulare. Sincer, nu-mi venea să cred. 

Ştiţi momentul ăla când citiţi o carte şi personajele vă intră pe sub piele, făcându-şi loc în inima voastră, fără să vă daţi seama? Mi s-a întâmplat de nenumărate ori şi mi-am zis că nu o să mai las asta să se întâmple, doarece îmi fac rău singură. Dar am făcut-o iar şi m-am ataşat mult de personajele din seria asta. Asta e un fel de spoiler, dacă pot spune aşa. Faptul că am prins drag de personaje, am ajuns chiar să le iubesc, iar la sfârşitul lor am ajuns tot eu cea care suferă şi plânge. Nu-i corect! 

Cartea asta m-a făcut să simt orice sentiment posibil, iar în unele momente îmi venea s-o arunc în perete şi s-o termin cu ea, dar nu puteam. M-a prins în lumea ei şi m-a lăsat să plec numai după ce am terminat-o, când inima mea nu mai era aceeaşi, iar gândurile îmi erau tulburate. 

Nu ştiu dacă am mai spus asta, dar cartea este superbă. Uimitoare. Părerea mea este că autoarea face un salt mare de la Divergent la Insurgent, şi chiar aş vrea să o întâlnesc pe Veronica, şi nu să mă iau de ea pentru ceea ce le-a făcut personajelor mele preferate, ci să-i mulţumesc că m-a făcut să simt toate astea. Toate aceste chestii pe care nici nu le pot descrie în cuvinte. 

Sfârşitul cărţii m-a lăsat cu gura căscată şi deşi aveam anumite spoilere de la diferite persoane, tot am rămas surprinsă. Acum aştept să citesc Experiment, dar înainte de asta trebuie să-mi trag răsuflarea şi să mă pregătesc serios de o nouă călătorie în lumea asta, pe care poate şi sper că am s-o duc la capăt cu gânduri bune şi împăcate. 

Sper că cei ce ciţiti această recenzie, şi nu numai voi, să încercaţi seria aceasta. Este genială şi atinge cote înalte de uimite, pe care nu orice carte le poate atinge.

În închiere, doresc să le mulţumesc mult celor de la editura Leda, deoarece mi-au oferit cartea şi totodată, o împingere de la spate să intru în lumea asta a Divergenţilor. Mulţumesc! 


Citate:

''Asemenea unui animal sălbatic, adevărul e ărea puternic pentru a rămâne închis.''

''Neînfricarea e cea mai crudă dintre cele cinci,
Se sfâşie unii pe alţii în bucăţi...''

''Erudiţia este cea mai rece dintre cele cinci,
Cunoaşterea e un lucru costisitor...''

''Dar mă gândesc la inimă. Nu mă mai gândesc la a mea, ci la a lui Eric, şi la cât de gol va suna pieptul lui când inima va înceta să îi mai bată.''


“Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiți din straturi și straturi de secrete. Crezi că-i cunoști, că-i întelegi, dar motivele lor îți sunt întotdeauna ascunse, îngropate adănc în inimile lor. Nu-i vei cunoaște niciodata cu adevărat, însa, uneori, hotarăști să ai încredere în ei.’’

''Singurul lucru pe care Neînfricaţii îl ştiu, iar cei din Candoare nu, este cum să lupţi chiar şi atunci când lupta pare inutilă.''

'' Ghicitoare logică: într-o luptă două părţi perfect egale, cum poate una să câştige?

Răspuns: Una nu poate.'' 

Notă: 

Cartea poate fi comandată de AICI. 

Trailer film: 

Câştigător - Concurs Insurgent

După cum bine scrie şi sus, ieri a fost ultima zi de înscrieri la concursul Insurgent, sponsorizat de editura Leda.

Lista participanţilor: 
1. Anca Ciochina
2. Dark Angel
3. Emanuela Bercaru
4. Foxette
5. Radu Carligeanu
6. Iulia Bercaru
7. Andreea Dobre
8. Catalina Dumbrava
9. horade
10. Mihaela Chira
11. iully
12. Alexa Ale
13. Andreea Ilie
14. alexa ioana
15. Valentina Roşca
16. iobanicu
17. Diana Gavrila
18. Alexandra Ali
19. Alexandru Baban 
20. Geanina Mazilu
21. Gavrila Adina
22. Doaga Andreea Valentina
23. dana71
24. Emilian S
25. Narcisa Cirligeanu

Câştigătorul concursului este:
Emilian S 

Câştigătorul este rugat să-mi trimită un e-mail cu datele personale (numele complet, adresa exactă şi completă, toate datele complete) pe ana.sendrea@yahoo.com sau un mesaj pe pagina de Facebook a blogului, Fulgi de Hârtie.

Felicitări! 

În curs de apariţie la RAO

Faceţi cunoştinţă cu Ed Kennedy - şofer de taxi, jucător prost de cărţi şi nepriceput la sex. Locuieşte într-o cocioabă, împarte cafeaua cu câinele său, Portarul, şi e îngrozitor de îndrăgostit de Audrey. 

Viaţa lui este marcată de o rutină paşnică şi de incompetent - asta până când nimereşte din greşeală în plin jaf bancar. Atunci apare şi şansa lui.

Atunci Ed devine mesagerul. Alege să se implice, îşi face traseul prin oraş, ajutând sau rănind (când e cazul) până când mai rămâne o singură întrebare. Cine se află în spatele misiunii lui Ed?

Cartea continuă povestea lui Helen Hamilton, o tânără timidă care locuieşte în Nantucket şi a cărei viaţă este cuprinsă de haos atunci când descoperă că este singurul scion, descendentă directă a zeilor greci, care poate coborî în Lumea de Dincolo. 

Helen este hotărâtă să-şi folosească talentul pentru a pune capăt războiului împotriva zeilor şi, de asemenea, să-şi schimbe destinul. În cruciada pe care o declanşează, un lucru se dovedeşte dificil: să-l uite pe Lucas Delos. Fără el, Helen simte că nu poate înfrunta Lumea de Dincolo şi este pe punctul de a ceda.

 Chiar atunci, un alt scion misterios, neînfricat îşi face apariţia şi îi oferă eroinei ocrotirea sa. Volumul doi din această saga aduce cu sine o poveste romantică încărcată de dinamism, în care se înfiripă un triunghi amoros de neuitat.

Sylvia "Vee" Bell suferă de narcolepsie; cel puţin, aşa susţin medicii. Boala îi oferă lui Vee un talent uimitor: se poate "strecura" în pielea celor din jurul său. 

Tânăra percepe, în acest fel, realitatea prin alţi ochi, iar simpla atingere a unui obiect poate declanşa un astfel de "episod". 

Folosindu-şi extraordinara abilitate, Vee va încerca să rezolve o crimă, strecurându-se... în mintea ucigaşului. Primul volum al seriei este captivant, de la prima pagină.

În curând la Corint Junior

''Sammy Hayes-Rodriguey este un copil obişnuit, exceptând faptul că... trăieşte într-o casă prină cu roboţi!

Din faimila lui de roboţi fac parte: Blitz (uriaşul care tunde gazonul), Dl. Mop-de-Fier (majordomul maniac), McAport (un câine-robot după care nu trebuie să strângi mizeria) şi de mulţi alţii.

Dar cea mai nouă achiziţie este E, cel mai enervant robot din lume. E este convins că trafele lui Sammy şi este hotărât să meargă cu el la şcoală. Când lucrurile scapă de sub control Sammy are de revolzat o situaţie de urgenţă...'' 

Recenzie: Divergent de Veronica Roth

Titlu: Divergent

Autor: Veronica Roth

Număr pagini: 448

Anul apariţiei: 2014

Traducere: Adrian Deliu

Editura: Leda

Cartea poate fi comandată de AICI.




Descriere:

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). Beatrice trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.

În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar putea-o distruge.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfâşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Recenzie: 

Divergent este prima carte din seria cu acelaşi nume, scrisă şi publicată de autoarea americană Veronica Roth. Este prima carte scrisă de autoare, care a prins foarte bine prin rândurile adolescenţilor de pretutindeni. Mulţi aseamănă seria Divergent cu seria scrisă de Suzanne Collins, Jocurile Foamei. După părerea mea cele două serii nu se aseamănă decât în puţine privinţe. Amândouă au un stil aparte, o poveste interesantă şi un subiect diferit. 

Veronica şi-a făcut debutul cu Divergent, o carte bună pe care am devorat-o foarte repede. M-am apucat de ea imediat ce am împrumutat-o de la o prietenă, dat fiind că nu o deţin încă şi că doream să o citesc cât mai curând. Am citit vreo 300 de pagini fără oprire, după care m-am oprit şi am terminat a doua zi, în primele două pauze şi ora de română. 

Cert este că dacă Veronica a reuşit să mă ţină captivă în lumea Divergent în timpul orelor, când ar trebui să fiu atentă mai ales că sunt o elevă silitoare, este o chestie gravă în sensul bun. Mi-a plăcut ideea Veronicăi mult şi deşi se aseamănă cu anumite poveşti, nu se mănâncă cu aceleaşi chestii. Autoarea are o imaginaţie foarte bogată, iar indiferent de ce aţi auzit de carte, eu zic să-i daţi o şansă să vedeţi singuri despre ce este vorba, cu adevărat, în Divergent. 

Acţiunea cărţii se defăşoară în Chicago, undeva mult mai în viitor. Oamenii oraşului fac parte din nişte Facţiuni: Abnegatia (cei altruisti), Candoarea (cei sinceri), Prietenia (cei pasnici), Neinfricarea (cei curajosi) si Eruditia (cei inteligenti). La vârsta de 16 ani fiecare persoană din fiecare Facţiune, indiferent care este ea, are dreptul să-şi aleagă Facţiunea la care vrea să se ducă, lăsând în urmă vechea Facţiune şi familia. Faciunea înainte de sânge.

La testul de aptitudinii, pe care fiecare persoană în vârstă de 16 ani îl dă înainte de a-şi alege Facţiunea, pentru a vedea unde se potriveşte. Beatrice, născută în Facţiunea Abnegaţie, se dovedeşte a fi un Divergent, o persoană care face parte din toate Facţiunile, o persoană ce reprezintă, de asemenea, un mare pericol.

Tris alege să meargă la Neînfricaţi, ceea ce mi s-a părut o alegere foarte bună din parte ei. 
Eu am vizionat filmul înainte de a citi cartea, într-un fel rău, într-un fel bine. Filmul mi-a plăcut aşa că am fost curioasă în privinţa cărţii, de aceea am şi citit-o. Eram plină de spoilere, dar totuşi cartea m-a surprins. Mi-a plăcut cum autoarea a ales ca acţiunea să se desfăşoare, deşi sfârşitul mi s-a părut puţin alert. 

Personajele, fiecare în parte, mi-au plăcut sau nu. Mă aşteptam, sincer, la mai multă implicare din partea lui Four, dar nu am primit. A fost mai mult absent decât prezent, iar relaţia cu Tris mi s-a părut seacă. Niciunul dintre ei nu s-au prea implicat în ea, deşi se iubeau şi toate alea. Voiam mai mult de la Four, voiam să se implice, să ia parte la acţiune. Personajul este puţin cam lăudat, ceea ce m-a făcut să am aşteptări mult mai mari de la el.  Eric, personajul negativ într-un fel sau altul, sau mai bine spus, unul dintre tipi rău, mi-a plăcut mult. Deşi era crud şi toate alea, mi-a plăcut de el, chiar şi când s-a opus binelui. Competiţia uneori şi-o ia în cap, iar Eric este atât de gelos pe faptul că Four este mai bun, încât este în stare de orice să demonstreze că el este mai bun. Sper ca pe viitor să devină o persoană mai bună, dar îmi place de el şi rău. Christina, tipa-prietena-lui-Tris, mi se pare o încuiată. Nu o sufăr. La început era în regulă, o tipă de treabă, puţin băgăreaţă. Dar după a început să cam alerge după polularitate şi să devină oarecum îngâmfată, iar asta m-a călcat pe nervi. Nu suport îngâmfaţii. Şi că tot vorbeam de îngâmfaţi, Peter şi gaşca lui sunt pe lista mea neagră. Un alt personaj care mi-a plăcut a fost Uriah, un băiat născut Neînfricat. În film nu apare, iar în carte da. Chiar mult. Mi-a plăcut mult de el. Tris, personajul principal şi eroina noastră, a luat unele decizi suprinzătoare, iar dat fiind că este doar o adolescentă de 16 ani are o mintă strălucită pe care ştie să o folosească. Mai mult sau mai puţin. 

Sfârşitul, după cum am spus, mi s-a părut puţin cam alert. Moartea părinţilor lui Tris trece mai neobservată, dat fiind că autoarea nu prea pune accent pe ea. Eu nu am înţeles asta, nu am înţeles de ce Tris nu şi-a plâns părinţii. Ea a dat de înţeles că îi iubea mult, chiar foarte mult, dar în momentul când au murit nu a reacţionat ca şi când i-ar fi iubit aşa de mult pe cât zice ea. Atunci când mor, ambii în diferite situaţii, primim o reacţie din partea lui Tris, dar nu genul de reacţie pe care ar avea-o un copil de 16 ani când îi moare părinţii. Probabil că nimeni n-a mai adus în discuţie asta, dar mi se pare ciudat.  La sfârşit sunt puse multe întâmplări una după alta, multă acţiune şi suspans, dar mi se pare cam chinuit ca în ultimele 20 de pagini să bagi toată acţiunea.

În fine, înafară de toate astea, cartea mi-a plăcut şi m-a prins, iar acum de-abia aştept să citesc Insurgent, care îmi face cu ochiul din bibliotecă. M-a aşteptat ceva timp, ce e drept. 

Eu vă recomand cartea, mai ales dacă sunteţi nişte adolescenţi în căutarea acţiunii. 

Citate:

''Plecarea lui Four îmi provoacă agitaţie. Faptul că ne lasă numai cu Eric e ca şi cum ai angaja o doică pe care o vezi tot timpul că ascute cuţite.''

''Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt de parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.''

''Undeva, în interiorul meu, există o persoană miloasă, iertătoare. Undeva, există o fată care încearcă să înţeleagă prin ce trec oamenii, care e conştientă că oamenii fac fapte rele, şi că disperarea îi mână spre locuri mai întunecate decât şi-au imaginat vreodată. Jur că ea există şi suferă pentru băiatul măcinat de remuşcări din faţa mea. Dar dac-ar fi s-o văd n-aş recunoaşte-o.''

''Poate că toţi ar trebui să facem mai multe, zice el, dar suntem doar nevoiţi să lăsăm ca vinovăţia să ne amintească mereu că trebuie să ne comportăm mai bine data viitoare.''

''Pentru o clipă, ochii lui negri pătrund într-ai mei, şi el tace. Apoi, îmi mângâie faţa şi se apleacă mai aproape, atingându-mi buzele cu ale lui. Râul vuieşte şi-i simt stropii pe glezne. El zâmbeşte şi-şi apasă buzele pe ale mele.''

''Fata pe care o vedeam pe furiş în oglindă era Beatrice, cea care tăcea la masa de seară. Aici e cineva cu o privire care mi-o susţine pe-a mea, nevrând s-o mai lase: E Tris.''


Notă: 







TRAILER FILM:

În curs de apariţie la Corint Junior: Vrăjitorul din Oz de L. Frank Baum

Ziaristul şi scriitorul american Frank L. Baum (1856-1919) este autorul fru­moasei poveşti a aventurilor micuţei Dorothy în Ţara lui Oz. Împărţită în patru ţinuturi diferit colorate, cu capitala în Oraşul Smaraldelor, ţara marelui vrăjitor este plină de lucruri minunate, dar şi de primejdii, pe care le înfruntă, împre­ună, eroii cărţii. Dorothy, Sperie-Ciori, Omul de Tinichea, Leul cel Fricos şi, nu în ultimul rând, căţeluşul Toto trec prin tot felul de încercări pentru a ajunge la Vrăjitorul din Oz — cel care le poate, cred ei, îndeplini dorinţele. În cele din urmă, dovedindu-şi isteţimea, mărinimia şi curajul, fiecare dintre ei îşi trans­formă dorinţele în realitate.

Recenzie: Cele noua vieti ale lui Chloe King - Cartea Întâi: Caderea de Liz Braswell

Titlu: Cele noua vieti ale lui Chloe King -Cartea Intai: Caderea

Autor: Liz Braswell

Numar de pagini: 286

An aparitie: 2011

Editura: Leda

Descriere:

”Chloe King este o fata obisnuita. Merge la scoala, isi face temele, mai trage uneori chiulul de la ore, se cearta cu mama ei - si se indragosteste de un baiat...sau doi.

Dar, inainte de a implini saisprezece ani, descopera ca i se intampla multe lucruri ciudate; ii cresc gheare de pisica, vede perfect pe intuneric, devine tot mai agila, iar cand cade din cel mai inalt turn din San Francisco moare, dupa care invie.

Pe masura ce afla adevarul despre originile ei, totul devine o lupta pentru supravietuire. Din fericire pentru Chloe, ea mai are inca opt vieti. Dar oare ii vor fi suficiente?”

Heeei dragilor ! Ce mai faceti ? ;)

   Eu astazi am terminat de citit „Cele noua vieti ale lui Chloe King” de Liz Braswell si am zis sa scriu si o recenzie pentru voi.

   Cartea incepe cum nu se poate mai normal, o adolescenta care chiuleste alaturi de prietenii ei cu ocazia aniversarii de saisprezece ani, dar atunci cand Chloe cade dintr-un turn, o cadere care oricarui om normal i-ar fi adus moartea, dar dupa care ea se alege doar cu cateva zgarieturi, primele semne de intrebare incep sa apara in mintea adolescentei. Dintr-o data, din adolescenta timida care isi petrecea timpul doar cu cei doi prieteni ai sai si care nu mai avusese nici macar un iubit pana acel moment, Chloe se transforma intr-o fata sociabila care reuseste sa aiba nu un iubit, ci doi. Care alearga si face salturi ca o adevarata atleta, care dintr-odata parca avea  o viata secreta pe care nici ea nu o intelegea in totalitate. Viata lui Chloe pur si simplu se schimba radical, discutiile contradictorii cu mama ei devin o banalitate, ghearele ii apar si ii dispar ca si cum le-ar fi avut dintotdeauna, luptele cu straini ciudati in miez de noapte devin ceva normal, sariturile de pe cladiri sunt ca o joaca pentru ea. Atatea secrete si nimeni caruia sa le poata povesti. Chloe se simte atat de singura pana intr-o zi cand realizeaza in miezul unei lupte pe viata si pe moarte ca va avea un sprijin important intr-o persoana la care nu se astepta.

   Mi-a placut foarte de mult de Chloe, desi situatia pur si simplu o depasea, viata ii era in pericol si nu avea pe nimeni care sa o ajute, ea a facut fata destul de bine situatiei. Ideea carti mi se pare super, este prima carte pe care o citesc cu o fata care devine, sa zic asa, jumatate pisica jumate om, si chiar m-a captivat. Am citit-o destul de repede.

Este o lectura destul de usoara, insa foarte interesanta, abia astept sa citesc partea a doua. Chiar v-o recomand.

Citate:

"- A fost cam, stiu ca pare o tampenie, un cliseu desavarsit, dar a fost de parca ai putea sa-ti dai seama ca moartea e la un fir de par de noi. Sa spui ce ai de spus cat inca mai poti, stii? Ca poate n-o sa mai ai ocazia niciodata, turui Amy, dupa care se opri sa-si traga rasuflarea."

"El se inrosi si-si trecu o mana prin par, iar o suvita rebela ii cazu pe frunte, stil Superman. Cu ochelari si un serviciu pe timp de zi, ar iesi din el un Superman destul de acceptabil."

"-El e... un altfel de 'cel mai bun prieten', banuiesc, zise Chloe. E mereu prezent ,e unul cu care poti sa stai la televizor ore intregi fara sa schimbi o vorba, si asta e bine. Sau sa stai in tribuna si sa faci bascalie de sportivi. Iar cateodata se deschide un pic, si nu are probleme daca e sa considere ca anumite lucruri sunt frumoase, cum ar fi arta sau natura, sau altele."

"Viata iti este in primejdie. Ai grija cu cine te insotesti. Fii pregatita..si gata de fuga. Ordinul A Zecea Lama stie cine esti..."

"Cu astfel de prietene, cine mai are nevoie de asasini aruncatori de cutite?"

Nota:

See you soon,

            Andreea

CONCURS: Începutul Tuturor Lucrurilor de Robyn Schneider

Concursul este sponsorizat de editura Epica şi se desfăşoară pe pagina de Facebook a paginii blogului. Pentru a participa apăsaţi AICI.

Eleanor şi Park de Rainbow Rowell

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nici o speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste.

Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.

''O poveste de iubire frumoasă care te bântuie... Eleanor şi Park mi-au adus aminte nu numai ce-nseamnă să fii tânăr şi îndrăgostit de o fată, dar şi ce-nseamnă să fii tânăr şi îndrăgostit de o carte.'' - Autorul cărţii Sub Aceeaşi Stea, John Green

Cartea poate fi comandată de AICI.