Recenzie film: Seria Harry Potter

Când eram mai mică, dădea la un timp în fiecare sâmbătă, pe ProTv, câte o parte din Harry Potter. Sinceră să fiu, îmi era puţin frică, mai ales că acolo sunt şerpi şi paianjeni gigantici, de care mie îmi este extrem de frică.


Cei de la ProTv au încetat să mai de-a vreun film din Harry Potter, după trei părţi. Au fost reluări, la care mă tot uitam, iar la un moment dat nu a mai fost nimic. Am mai văzut la televizor reclame despre film şi trailere la anumite părţi, dar nu le-am văzut decât mai târziu, când mi-au luat ai mei calculator, după care mi-au băgat şi internet -nu mă pot lăuda cu faptul că am avut internet de mică, pentru că nu e aşa-






Că tot au venit sărbătorile şi am avut şi eu puţin timp liber, am decis să mă uit la o serie de filme. M-am tot gândit la ce m-aş putea uita, iar la recomandarea unor fete m-am apucat, din nou, de Harry Potter. Uitasem complet cum e să te simţi în aceea lume, plină de vrăjitori şi vrăjitoare, înconjurată de chestii superbe sau înfiorătoare. O şcoală de magie unde înveţi cum să fi un vrăjitor adevărat. Unde întâlneşti multe persoane, îşi faci prieteni şi câştigi anumite cunoştinţe.

A fost frumos să-i revăd pe actori crescând de-a lungul seriei. Cum Trupa Celor Trei, care odinioară erau doar nişte copii, ajung să salveze lumea. O fată silitoare, harnică şi isteaţă. Un sânge-mâl, după cum îi spuneau alţi. Un copil al Încuiaţilor. Ajunge o vrăjitoare frumoasă şi extrem de sofisticată, a cărei cunoştinţe erau, aproape, nemărjinite. Un băiat roşcovan, cam prostuţ, dar isteţ. Este imposibil să nu râzi la vreo replică de-a lui. Cu timpul, el devine un vrăjitor mai bun, care se îndrăgosteşte şi simte ce sunt ăia fluturi în stomac. Şi să nu uităm de băieţelul ăla cu ochelari rotunzi şi o cicatrice pe frunte, a cărei părinţi nu mai sunt cu el -fizic, pentru că sufleteşte mereu au fost- şi care este însărcinat să-l înfrângă pe Lordul Întunericului. Acel băieţel drăguţ ajunge un băiat bine făcut, care îi ajută pe alţi şi alungă răul ca lumea să fie din nou fericită, fără a trăi cu frică în suflet.





Şi normal, nu le putem uita nici pe acele personaje secundare, fie ele bune sau rele. Draco, Neville, Luna, Dobby, familia drăcoasă a lui Harry, acei copii ai familiei Weasley, cu capul lor roşcovan şi cu glume în program, cei de la Cercetaşi, de la Viperini, sau de la celelalte case.


 

Profesorii de la Hogwarts, pe care i-am analizat mai îndeaproape de fiecare dată, deoarece mă temeam să nu facă cumva parte din ceata lui Cap-de-Mort. Profesorul Pleasneală sau Snape, m-a înspăimânt la început şi am fost extrem de furioasă când l-a omorât pe profesorul Dumbledore, dar a făcut un jurământ şi nu îl putea să îl încalce, ceea ce am înţeles. Am crezut mereu că l-a urât pe Harry din tot sufletul, dar la final am ajuns la concluzia că nu este aşa. A iubit-o pe Lily, mama lui Harry, iar aceasta ajungând în braţele altcuiva, ajunge să-i frângă inima, ceea ce este trist. Îmi place foarte mult personalitatea şi autoritatea pe care o are, şi pot să-l declar profesorul meu preferat de la Hogwarts.


 De-a lungul seriei, ne luăm ''adio'' de la anumite personaje, care mie unele mi-au fost drage, şi spunem ''bună'' unor personaje noi.

Toate părţile mi-au plăcut mult, dar prima şi ultimele două vor rămâne mereu favoritele mele.

În prima facem cunoştinţă cu toate personajele şi mai ales cu şcoala de magia la care oricine şi-ar dori să fie. Ajungem să aflăm la ce e bună Piatra Filozofală, descoperind pe parcurs misterul acesteia, alături de trei copii de doar 10 ani.

În ultimele părţi ne apropiem de sfârşit şi aflăm secrete ce nu trebuiau să fie aflate. Aflăm adevăruri triste şi poveşti vechi. Murim alături de personaje dragi şi ne amuzăm cu alte faze amuzante alături de familia Weasley. Vărsăm lacrimi pentru unii şi zâmbim pentru alţi. Îl învingem pe Lordul Întunecat şi salvăm lumea. La sfârşitul ulimei părţi, ne aflăm cu 19 ani mai târziu, când eroi noştri ajuns să îşi îmbarcheze proprii copii în trenul Express al şcolii Hogwarts. Şcoala în care aventurile lor împreună au început.

Recomand această serie tuturor celor ce sunt în căutarea acţiunii şi a distracţiei. Celor ce le plac pericolele şi misterele. Şi normal, celor ce sunt adepţi magiei. Cum am mai spus, mă îndoiesc că sunt persoane cu televizoare şi acces la internet care să nu fi văzut măcar vreo parte. E imposibil să nu fi auzit vreodată în viaţa ta de Harry Potter.

Iar eu, la momentul actual, încă sper că într-o zi, voi primi acea scrisoare de la Hogwarts, în care sunt anunţată că am intrat la cea mai tare şcoală din lume. Deşi mi-a cam trecut vremea, încă sper.