duminică, 14 decembrie 2014

Recenzie: Mincinoşii de E.Lockhart


Titlu: Mincinoşii

Titlu original: We were liars 

Autor: E.Lockhart

Pagini: 264

Editura: Trei

O familie frumoasă şi distinsă.

O insulă privată.

O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.

Un băiat curajos, plin de pasiune.


Un grup de patru prieteni, Mincinoşii,

a căror prietenie se dovedeşte a

fi distructivă.


O revoltă. Un accident. Un secret.

Minciună după minciună.

Dragoste adevărată.

Adevărul.



                                    

                                         Citeşte Mincinoşii.

                                          Şi dacă te întreabă cineva 


                                          cum se sfârşeşte, MINTE,


                                          pur şi simplu!

        

                     ''Şocant, de o frumuseţe tulburătoare şi foarte bine construit, 
                                Mincinoşii o să-ţi rămână în minte pentru totdeauna.''

                                                 - John Green, autor al romanului Sub Aceeaşi Stea.





Cartea asta m-a atras de la bun început. Coperta mi-a făcut cu ochiul încă de când o văzusem pe pagina editurii, iar descrierea suna bine. O voiam dar am mai aşteptat puţin, şi am cumpărat-o de-abia prin noiembrie, pentru că nu eram încă sigură în legătură cu ea, aveam senzaţia că avea să mă dezamăgească, aşa că am spus că este mai bine să aştept.

Într-un final, mi-am luat şi eu cartea.  

Mă aşteptam la o iubire simplă şi adolescentină, nici de cum la ce se află în carte. Credeam că este povestea aia tipică în care tipul sărac se îndrăgosteşte de tipa bogată, dar a fost mult mai mult şi mi-a plăcut. Autoarea ne povesteşte despre nebunia unor adolescenţi, despre lucrurile maxime care sunt în stare să le facă pentru a-şi atinge scopul, despre o iubire nebună la care Cadance nu ştie să reacţineze. Toate astea sunt ceva nou pentru ea, iar după ce mama ei şi tatăl ei se despart, după ce se întorc pe insula privată a familiei şi are loc accidentul, totul se schimbă inclusiv percepţia lui Candace. Dintr-o adolescentă normală ea devine un adevărat detectiv în căutarea adevărului despre ea însăşi. Doreşte să afle totul despre accident şi despre ea ca persoană.

E.Lockhart are un stil unic şi ciudat de a scrie, şi o gândire diferită de restul lumii. M-a făcut să tremur citindu-i romanul şi m-a făcut să vărs lacrimi spre sfârşitul acestuia. Nu mă aşteptam deloc la ceea ce Mincinoşii este cu adevărat. O adevărată capodoperă literară care pe mine m-a fascinat. 

Unele personaje sunt puţin enervante, mai ales cele trei surori care se ceartă pentru avere, şi bunicul ce nu-lsuportă pe Gat. Dar în spatele fiecăruia dintre ei se află o poveste pe care eu am încercat să o înţeleg. Pe cele trei femei le compătimesc, îmi doream ceva mai bun pentru ele decât ceea ce au primit. Şi deşi au făcut lucruri nu prea bune, nu meritau ceea ce au primit. Pe bunicul Sinclair nu l-am înţeles şi nu cred că-l voi înţelege vreodată. Probabil că voia să-şi ştie averea într-un loc sigur, în mâinile unui Sinclair care s-ar fi descurcat cu ea, sau poate nu. Toate personajele au însemnat câte ceva pentru mine, până şi câinii.

Îi iubesc enorm pe Mincinoşi, m-am ataşat enorm de ei pe parcursul romanului. Sunt nişte personalităţi diferite care reflectă fiecare câte ceva. Sunt nişte adolescenţi obişnuiţi care trăiesc o poveste ciudată, o învăţătură de minte. Cam dură, zic eu. Johnny, Candace, Mirren şi Gat. Ăştia patru împreună cu autoarea m-au adus în pragul disperării, m-au făcut să plâng pentru ei şi totodată pentru mine, m-au făcut să mă simt cum nici o carte nu a mai făcut-o înainte. Încercam, după ce o terminasem, să realizez ce tocmai citisem. Încercam să distig lucrurile, dar nu reuşeam. Eram şocată şi prea îndurerată pentru a mai putea realiza ceva.

Aş putea să stau zile şi să vă povestesc despre acest roman, dar vreau să vă las pe voi să-l descoperiţi. Mincinoşii nu sunt ceea ce pare, trebuie să pătrunzi adânc în cuvintele şi faptele lor pentru a-i putea citi. Acceptaţi această carte ca pe un prieten. Deşi vă va răni, va fi acolo să vă consoleze când se va termina.



Citate: 


''Ne uitam la cer. Atât de multe stele, parcă ar fi fost sărbătoare, a ditamai petrecere a galaxiei, interzisă, care se ţinea după ce oamenii fuseseră trimişi la culcare.''


''Ei ştiau că tragedia nu e deloc fermecătoare. Ştiu că în viaţă nu e la fel ca pe scenă sau ca în paginile unei cărţi. Nu e vorba nici de o pedeapsă dusă la îndeplinire, nici de o lecţie învăţată. (...) Tragedia e urâtă şi încălcită, stupidă şi derutantă. ''

 ''Cineva a scris la un moment dat că un roman ar trebui să provoace o serie de mici uimiri. Obţin acelaşi lucru petrecând o oră împreună cu tine.'' 


 ''Nu sta în fundul galeriei, învingătorii stau mereu în primul rând.''

 ''Nu accepta un rău pe care poţi să-l schimbi.''

NOTĂ:

6 comentarii:

  1. Superbă cartea, și eu i-am postat recenzia, mi-a plăcut mult! Succes în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea este într-adevăr superbă.
      Ţi-am citit recenzia, mi-a plăcut mult ceea ce ai scris.
      Mulţumesc!

      Ștergere
  2. Îmi doresc și eu cartea asta, iar acum după ce am citit recenzia ta trebuie să mi-o iau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur enorm că ţi-a plăcut recezia! <3 Sper să faci rost de carte curând, chiar merită :3

      Ștergere
  3. Super recenzia,trebuie sa cumpar cartea,pare foarte interesanta,sper sa imi placa. Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte interesantă şi probabil că o să îţi placă. Mulţumesc frumos! <3

      Ștergere