Melodia Zilei #8

Melodia Zilei #7

Crăciun Fericit !

Deşi e cam târziu, doresc să vă urez tuturor Crăciun Fericit! Sper că aţi primit ceea ce v-aţi dorit de Crăciun, iar dacă nu, nu vă faceţi griji, toate la rândul lor.

Sper să sunteţi fericiţi în aceste zile şi că vă bucuraţi din plin de ele!

Că tot veni vorba de Crăciun, ce va adus Moşul? 

Melodia Zilei #6

Recenzie: Sub Aceeaşi Stea de John Green

Titlu: Sub Aceeaşi Stea
Titlu original: The Fault In Our Stars
Autor: John Green
Editura: Trei
Pagini: 312



Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost "în fază terminală". Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă. Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra-cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.


Sub Aceeaşi Stea.
Un nume extrem de frumos pentru o carte la fel de frumoasă. La recomandarea unor fete, mi-am făcut loc în bibliotecă pentru această carte. Începutul poate părea plictisitor, ca la multe alte cărţi. Dar cartea în sine nu este deloc plictisitoare.

Sub Aceeaşi Stea îţi va reda o bucurie enormă şi o tristeţe extremă. Te va purta pe un tărâm magic alături de doi adolescenţi bolnavi ce se iubesc până la sfârşit şi după. O fată cu cancer pulmonar şi un băiat cu cancer osos. Doi îndrăgostiţi care sfidează legile universului şi au parte de micul lor infinit. 

Această carte te va face să râzi, să zâmbeşti, să îţi doreşti extrem de mult un Augustus şi să simţi. Îţi vei da seama cât de preţioasă e viaţa, atunci când zilele îţi sunt numărate. Îţi vei da seama cât de mult suferă unii oameni, pe când noi ne plângem că nu avem cel mai nou Iphone apărut pe piaţă. Iubirea lor este ceva nemaipomenit, numai fiindcă ei au ales asta. Au ales calea cea grea, în care unul va suferi după celălalt, până când se vor întâlni amândoi în viaţa de apoi.

 Deşi a avut câteva lipsuri, iar traducerea lasă de dorit, eu una recomand cartea aceasta tuturor ce vor ceva uşor de citit, care să te facă, totodată, să faci parte dintr-un mic infinit.

''Pe măsură ce el citea, m-am îndrăgostit de felul în care adormi: lent, apoi, deodată, brusc.''

''Ăsta e lucrul despre durere, ea cere să-şi facă simţită prezenţa.''

''Depresia este un efect secundar al morţii.''

''Se pare că lumea nu este o fabrică de îndeplinit dorinţe.''

''Fără durere, cum am putea şti ce e bucuria?''

''Ar fi un privilegiu ca tu să-mi frângi inima.''

'' Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelaţii.''

Melodia Zilei #5

               Am auzit recent remixul la radio şi mi-am amintit cât de frumoasă este melodia aceasta, după care eram extrem de înnebunită anul trecut. 

                 

Melodia Zilei #4

Trailer: Jurassic World

Recenzie: Diana cu Vanilie de Diana Sorescu

Titlu: Diana cu vanilie
Autor: Diana Sorescu
Editura: Allfa
Pagini: 172



''Diana Sorescu n-a murit. Ea trăieşte în biografii neterminate. Aripile pescăruşilor planează deasupra valurilor unei mări nemărginite, fluturi multicolori întunecă vara şi un poet, profet al speranţei, anunţă oamenilor că au datoria să râvnească la tandreţe, mângâiere, la iluzii şi la nemurire. Diana trăieşte încă. Inima ei bate şi vrea să învingă tristeţea pentru a iubi din nou, risipit şi învins, iubind ploile şi poetul care le cântă, iubind nisipul pe care a mers cu tălpile goale, iubind pământul care a învăţat-o duioşia unor seri pline de amintiri şi cilpa plină de frumuseţe care a trecut.''

''Nu scriu pentru femei.
Nici pentru bărbaţi.
Scriu pentru sufltete.'' - Diana Sorescu.

Am tot auzit de această carte Diana cu Vanilie. Unii spuneau că este o carte superbă, care te face să te simţi bine, iar unii spuneau că este prea clişeică şi naşpa. Aşa că, m-am decis să-mi cumpăr cartea pentru a-mi da face singură o părere.

Diana cu Vanilie este, de fapt, un blog. Tot ceea ce găsiţi între acele pagini le puteţi găsi şi pe blogul Dianei Sorescu, autoarea cărţii. O jurnalistă în vârstă de 26 de ani care ne-a părăsit mult prea devreme. Dar cum multă lume spune, Diana nu a murit cu adevărat, ea trăieşte printre noi cu sufletul.

Cartea nu este rea, ci destul de bună. Tot ceea ce Diana a împărtăşit cu noi este în mare parte adevărat. Aceste pagini citite online sau nu, au totul. În fiecare capitol te poţi regăsi cu uşurină. Îţi vei aduce aminte de momente vanilate din viaţa ta pe care le uitaseşi complet.

M-am simţit bine şi în largul meu citind aceste pagini. A fost extrem de uşor de citit şi de înţeles ce Diana a vrut să spună. Mi-a plăcut foarte mult faptul că a fost sinceră în toate acele rânduri. A fost onestă şi cu mine, şi cu ea, şi cu toţi. Este o carte bună, perfectă pentru o vacanţă departe de restul lumii. Diana cu Vanilie alături de o cană cu ceai este combinaţia perfectă. O combinaţie de bucurie şi tristeţe. Cartea te va pune pe gânduri, cu adevărat. Îţi vei pune multe întrebări, eu cel puţin am făcut-o. Am râs şi m-am bucurat.

Într-adevăr, nu am simţit acel sentiment. Sentimentul acela de bucurie enromă şi extaz. Dar am simţit ceva care mi-a plăcut.

Recomand această carte tuturor ce doresc ceva uşor de citit, simplu, dar care să te facă să te simţi bine şi în largul tău.

Melodia Zilei #3

Melodia Zilei #2

Recenzie film: Hobbitul - Bătălia celor cinci oştiri

Pentru că tata este mai mereu pleacat, iar mama lucrează mai tot timpul, nu am prea avut timp să pretrecem împreună, aşa că mama s-a decis că trebuie neapărat să facem ceva împreună. Cum tatei îi place trilogia Stăpânul inelelor, iar mama voia să facem ceva împreună, ne-am făcut timp pentru a merge la Hobbiul: Bătălia celor cinci oştiri.

Eu una sunt o mare fană a lui J.R.R Tolkien şi aş vrea să-i am toate cărţile în bibliotecă. Apreciez foarte mult că cineva s-a gândit să-i pună creaţiile pe ecran ca lumea să poate vedea cât de genial este cu adevărat acest autor, care din păcate, nu mai este printre noi. Într-adevăr, regizorul Peter Jackson a mai adăugat unele idei de la el, dar nu ne putem plânge. Filmele au avut un mare succes şi multe premii Oscar !

Hobbitul: Bătălia celor cinci oştiri este o altă reuşită a lui Peter Jackson ! Eu una mă aşteptam la ceva foarte diferit, din ceea ce văzusem în trailer. Filmul m-a suprins extrem de plăcut, atât pe mine cât şi pe familia mea, care pot spune că sunt foarte pretenţioşi când vine vorba de un film bun.

M-a bucurat foarte mult prezenţa lui Legolas, deoarece îl plac încă de mică şi mă pot declara un mare fan al lui. Mereu voi face parte din echipa elifilor.
A fost foarte amuzant faptul că după cinci filme, a rămas şi el fără săgeţi. După ce am văzut toate filmele m-am întrebat şi eu: ''Nu i se mai termină săgeţile?'' Uite că acum a rămas fără, într-un moment crucial, că tot veni vorba.

Cu foarte multă acţiune şi mult suspans, cu momente triste care m-au făcut să plâng, cu personaje memorabile care mi-au intrat la inimă, Hobbitul: Bătălia celor cinci oştiri este un alt film pe care îl adaug pe micuţa mea listă cu filme bune.

Recomand acest film tuturor fanilor scriitorului, tuturor fanilor actorilor, tuturor care pur şi simplu vor să vadă un film bun care să merite timpul !

      J.R.R Tolkien s-a născut pe data de 3 ianuarie 1882 în Bloemfontein. După ce a luptat în primul război mondial , Tolkien şi-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai numiţi filologi. În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiin creatorul Pământului de Mijloc şi autorul unor opere fantasy de excepţie precum Hobbitul, Stăpânul Inelelor, Silmarillion. Cărţile sale au fost traduse în peste 40 de limbi şi vândute în zeci de exemlare. J.R.R Tolkien a murit în anul 1973 la vârsta de 81 de ani.

În curând la Epica

                  Publicată pe data de 25 noiembrie în străinătate, ''Girl Online'' de  Zoe Sugg va apărea curând la editura Epica!
                       


''The novel surrounds Penny Porter, a sixteen year old living with her parents in Brighton. Penny starts blogging about her problems, such as cyber-bullying and her panic attacks. Her family travels to New York where her mum is organising a wedding and Penny meets famous rock musician Noah, resulting in her blog going viral.''

Nume real: Zoe Elizabeth Sugg

Data naşterii: 28 martie 1990 (24 ani)

Naţionalitate: Engleză

Ocupaţie: Youtuber, vlogger, blogger, scriitoare (2009-prezent)


Zoe este cunoscută drept Zoella, unul dintre cei mai populari şi vizualizaţi vlogger ai internetului.
                                                                                

Melodia Zilei

Insurgent Trailer

A apărut trailerul filmului mult aşteptat, Insurgent, a doua parte din seria Divergent!

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfârşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane...

Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta  de şasprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei care îi iubeşte şi pe ea însăşi, în timp ce caută răspunsuri la întrebările sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire. 

Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure.

Trasformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.

Recenzie: Mincinoşii de E.Lockhart

Titlu: Mincinoşii

Titlu original: We were liars 

Autor: E.Lockhart

Pagini: 264

Editura: Trei

O familie frumoasă şi distinsă.

O insulă privată.

O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.

Un băiat curajos, plin de pasiune.

Un grup de patru prieteni, Mincinoşii,

a căror prietenie se dovedeşte a

fi distructivă.

O revoltă. Un accident. Un secret.

Minciună după minciună.

Dragoste adevărată.

Adevărul.


                                    

                                         Citeşte Mincinoşii.

                                          Şi dacă te întreabă cineva 

                                          cum se sfârşeşte, MINTE,

                                          pur şi simplu!

        

                     ''Şocant, de o frumuseţe tulburătoare şi foarte bine construit, 

                                Mincinoşii o să-ţi rămână în minte pentru totdeauna.''

                                                 - John Green, autor al romanului Sub Aceeaşi Stea.





Cartea asta m-a atras de la bun început. Coperta mi-a făcut cu ochiul încă de când o văzusem pe pagina editurii, iar descrierea suna bine. O voiam dar am mai aşteptat puţin, şi am cumpărat-o de-abia prin noiembrie, pentru că nu eram încă sigură în legătură cu ea, aveam senzaţia că avea să mă dezamăgească, aşa că am spus că este mai bine să aştept.

Într-un final, mi-am luat şi eu cartea.  

Mă aşteptam la o iubire simplă şi adolescentină, nici de cum la ce se află în carte. Credeam că este povestea aia tipică în care tipul sărac se îndrăgosteşte de tipa bogată, dar a fost mult mai mult şi mi-a plăcut. Autoarea ne povesteşte despre nebunia unor adolescenţi, despre lucrurile maxime care sunt în stare să le facă pentru a-şi atinge scopul, despre o iubire nebună la care Cadance nu ştie să reacţineze. Toate astea sunt ceva nou pentru ea, iar după ce mama ei şi tatăl ei se despart, după ce se întorc pe insula privată a familiei şi are loc accidentul, totul se schimbă inclusiv percepţia lui Candace. Dintr-o adolescentă normală ea devine un adevărat detectiv în căutarea adevărului despre ea însăşi. Doreşte să afle totul despre accident şi despre ea ca persoană.

E.Lockhart are un stil unic şi ciudat de a scrie, şi o gândire diferită de restul lumii. M-a făcut să tremur citindu-i romanul şi m-a făcut să vărs lacrimi spre sfârşitul acestuia. Nu mă aşteptam deloc la ceea ce Mincinoşii este cu adevărat. O adevărată capodoperă literară care pe mine m-a fascinat. 

Unele personaje sunt puţin enervante, mai ales cele trei surori care se ceartă pentru avere, şi bunicul ce nu-lsuportă pe Gat. Dar în spatele fiecăruia dintre ei se află o poveste pe care eu am încercat să o înţeleg. Pe cele trei femei le compătimesc, îmi doream ceva mai bun pentru ele decât ceea ce au primit. Şi deşi au făcut lucruri nu prea bune, nu meritau ceea ce au primit. Pe bunicul Sinclair nu l-am înţeles şi nu cred că-l voi înţelege vreodată. Probabil că voia să-şi ştie averea într-un loc sigur, în mâinile unui Sinclair care s-ar fi descurcat cu ea, sau poate nu. Toate personajele au însemnat câte ceva pentru mine, până şi câinii.

Îi iubesc enorm pe Mincinoşi, m-am ataşat enorm de ei pe parcursul romanului. Sunt nişte personalităţi diferite care reflectă fiecare câte ceva. Sunt nişte adolescenţi obişnuiţi care trăiesc o poveste ciudată, o învăţătură de minte. Cam dură, zic eu. Johnny, Candace, Mirren şi Gat. Ăştia patru împreună cu autoarea m-au adus în pragul disperării, m-au făcut să plâng pentru ei şi totodată pentru mine, m-au făcut să mă simt cum nici o carte nu a mai făcut-o înainte. Încercam, după ce o terminasem, să realizez ce tocmai citisem. Încercam să distig lucrurile, dar nu reuşeam. Eram şocată şi prea îndurerată pentru a mai putea realiza ceva.

Aş putea să stau zile şi să vă povestesc despre acest roman, dar vreau să vă las pe voi să-l descoperiţi. Mincinoşii nu sunt ceea ce pare, trebuie să pătrunzi adânc în cuvintele şi faptele lor pentru a-i putea citi. Acceptaţi această carte ca pe un prieten. Deşi vă va răni, va fi acolo să vă consoleze când se va termina.



Citate: 

''Ne uitam la cer. Atât de multe stele, parcă ar fi fost sărbătoare, a ditamai petrecere a galaxiei, interzisă, care se ţinea după ce oamenii fuseseră trimişi la culcare.''

''Ei ştiau că tragedia nu e deloc fermecătoare. Ştiu că în viaţă nu e la fel ca pe scenă sau ca în paginile unei cărţi. Nu e vorba nici de o pedeapsă dusă la îndeplinire, nici de o lecţie învăţată. (...) Tragedia e urâtă şi încălcită, stupidă şi derutantă. ''

 ''Cineva a scris la un moment dat că un roman ar trebui să provoace o serie de mici uimiri. Obţin acelaşi lucru petrecând o oră împreună cu tine.'' 

 ''Nu sta în fundul galeriei, învingătorii stau mereu în primul rând.''

 ''Nu accepta un rău pe care poţi să-l schimbi.''

NOTĂ:

Un început frumos

Astăzi, pe data de 14 decembrie, am decis să-mi fac propriul meu blog.

        Nu mi-am făcut blog să mă dau mare, să fac pe deşteapta sau mai ştiu eu ce. Am făcut acest blog pentru mine, pentru a-mi demonstra mie însămi că sunt în stare de ceva. Că sunt în stare să realizez ceva, chiar şi un lucru mărut ca acesta. Un lucru mărut care ar putea deveni un lucru mare, cine ştie.

         O să încerc din răsputeri să mă ocup de blog aşa cum trebuie, asta însemnând să postez cât mai des şi să nu îl las baltă. Îmi voi posta gândurile pe aceste foi virtuale, împărtăşindu-le cu voi, în speranţa că o să vă placă cât de puţin chestiile mărunte pe care le voi scrie. Voi scrie recenzii, altele mai bune, altele mai rele, voi face concursuri cu şanse egale de câştig, pentru că ştiu cât de însetaţi pot fi unii oameni după cărţi.

          Nu ştiu dacă o să vă placă ceea ce voi face, dar totuşi, sper. O să scriu despre toate şi despre orice îmi vine în minte. Indiferent dacă o să vă placă blogul meu sau nu, vreau să ştiţi că vă iubesc. Indiferent că eşti un necunoscut, un apropiat, un prieten, o rudă sau o persoană care a descoperit acest blog din greşeală.

       Voi încheia spunându-vă: Distracţie plăcută şi bun venit în mica mea lume!